Molarii 3 (maselele de minte) sunt ultimii dinti care apar pe arcada dentara, de obicei in jurul varstei de 18 ani. Nu de putine ori insa eruptia acestora se poate produce la varste mult mai inaintate, uneori chiar la persoane varstnice edentate total.
Fiind ultimii dinti care apar in cavitatea bucala, de multe ori datorita unei dezvoltari insuficiente in lungime a arcadei dentare nu au suficient loc pentru eruptie si raman inclusi in os sau submucos, sau erup incomplet. Exista desigur si cazuri fericite cand acesti dinti de aliniaza perfect in arcul dentar fara a produce nici un fel de tulburari.
Datorita evolutiei filogenetice acesti dinti prezinta o mare variabilitate morfologica: dimensiuni diferite, numar inconstant de radacini si canale radiculare, pozitii de eruptie din cele mai bizare etc. Fiind situati posterior in cavitatea bucala igienizarea lor este de cele mai multe ori dificila si in acest fel sunt predispusi cariei. Pozitia posterioara si morfologia inconstanta fac tratamentul conservator al acestor dinti de cele mai multe ori foarte dificil daca nu chiar imposibil, ceea ce indica ca unica solutie de tratatment extractia dentara.
In cazul in care acesti dinti erup incomplet in cavitatea bucala si raman acoperiti de un capuson de mucoasa s-a semnalat frecvent infecţia mucoasei adiacente, din cauza acumularii de placa bacteriana si resturi alimentare. Aceasta infectie poartă denumirea de pericoronarita.
Daca molarul de minte erupe pe o alta direcţie decat verticala, el poate leza pe langă dinţii invecinaţi şi parţile moi: obrazul, limba. Exista multi pacienti care se prezinta cu o rana pe interiorul obrazului care nu se vindeca, rani cauzate de lezarea repetata a mucoasei ce se interpune intre molarii de minte ce erup incorect. Aceste rani sunt foarte periculare deoarece ignorate indelung pot favoriza aparitia leziunilor canceroase bucale.
Tulburarile ortodontice sunt produse de presiunea pe care molarul de minte o exrcita asupra dintilor anteriori pe arcada. Dintii isi modifica pozitia, axul de inclinare, contactele cu antagonistii. Apar modificari de ordin masticator si fizionomic cum ar fi inghesuirea dintilor frontali inferori.
Tratamentul:
- 1. In cazul dintilor erupti in cavitatea bucala, se face extractia sub anesterie locala. Este indicat ca medicul sa aiba la indemana o radiografie a dintelui ce trebuie extras pentru a vedea eventualele anomalii morfologie sau vecinatatea cu structuri anatomice normale ce pot fi lezate in cursul extractiei ( sinus maxilar, canal mandibular).
- 2. In cazul dintilor inclusi, se face odontectomie. Sub anestezie locala se practica incizia si decolarea mucoasei, apoi descoperirea dintelui inclus intraosos. Se extrage dintele si apoi se sutureaza mucoasa. Firele se indeparteaza la un interval de 7-10 zile.