  |
Este o tehnica speciala indicata la dintii pluriradiculari din zonele laterale ale arcadelor dentare. Are ca scop traumatizarea cat mai usoara a tesuturilor moi si a osului inconjurator dintelui ce urmeaza sa fie extras. Cel mai important este sa salvam cat mai mult os din procesul alveolar din care facem extractia dintelui pentru a proteja si ajuta astfel tratamentul ulterior prin implante dentare sau proteze dentare.Tehnicile clasice de extractie unde traumatismul asupra osului si tesuturilor este mare si determina rezorbtii osoase deseori atat de mari incat sunt imposibile tratamentele ulterioare prin implante dentare sau proteze care nu isi mai au suportul necesar , pot determina fracturi ale osului alveolar sau oaselor maxilare, sfacelarea tesuturilor moi , strivirea gingiei, etcExtractia prin separarea radacinilor este mai minutioasa , necesita mare atentie din partea medicului si multa indemanare si de aceea recomandam sa fie facuta de catre un medic specializat in chirurgia BMF. |
   |
Tehnica extractiei dentare cu separarea radacinilor este indicata cand:
- in toate cazurile unde se doreste inlocuirea dintelui lipsa cu un implant dentar
- in toate cazurile unde se doreste tratament prin proteze mobile, care necesita os alveolar suficient pentru suport
- pe radiografie se vad fenomene de hipercementoza, radacini foarte curbe, divergente, radacini solidarizate, orice alt element care impiedica extractia in bloc a radacinilor
- dinti cu distructii coronare extinse la care aplicarea clestelui sau a elevatorului nu este posibila
- in cazul extractiilor prin tehnici clasice unde are loc fracturarea dintelui printre radacini
- la molarii temporari ai copiilor fara rizaliza suficienta unde este foarte mare riscul de smulgere in timpul extractiei a mugurelui dintelui definitiv aflat intre radacininile celui temporar
|